Lăcaș străbun
de Octavian Goga(2005)
1 min lectură
Mediu
…Un nou botez, de primenire noua,
Dă minții mele altă-nfiripare,
Când din înaltul zidurilor negre
Coboară glas de binecuvântare.
Clopotnița se-ndoaie și se frânge
Din bietele încheieturi uscate,
Un suflet e ce-i înfioară lemnul
Și din adâncul altor vremi strabate.
E clopotul… Copilăria-și plânge
Comoara ei pierdută-n pribegie,
Cu limba lui de rugă și chemare
Strămoșii toți își spun mustrarea mie.
Azi îmi trimit nădejdile de veacuri
Strigarea lor ce vine de departe,
Eu o ascult și-n suflet îmi învie
Sămânța bun-a vremurilor noastre.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Octavian Goga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Octavian Goga. “Lăcaș străbun.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/octavian-goga/poezie/lacas-strabunIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.