Nina Cassian›Poezii

Gorsul își astrige dagul. Neurcit, nemirunit. Jos, sub magăre-i vereagul Surf, pe care l-a țonit S-a plevins cu spină țargă Din căție și

Dacă m-ai chema, ar zvâcni o mie de păsări în colivii; o mie de uși s-ar da-n lături și s-ar umple văzduhul de păsări și - ca legătura de chei a

Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se ca niște boturi de pești și-ți vei

Tu ești omul care aduce ploaie Brațele tale îmi curg de-alungul trupului, privirea ta îmi clătește gîtul, gura ta face să-mi crească la șold o floare

Eu am ars în soba verde. El a ars în soba neagră. Focurile noastre – două – Se urau ca doua triburi. Și cînd am ieșit prin hornuri, fumurile noastre

Coastele mele ascund o inimă sumbră. Rămâi în aur rotund. Nu intra-n umbră. Nu deveni aproapele unor zone funebre. Rămâi pe clapele dulcilor mele

Sînt clipe ciudate, neînsemnate pe harta iubirii de la-nceput. Clipe pe care, mult mai tîrziu, la cauți, cum cauți, printre nisipuri, firul de

Prin ale toamnei văi prelungi, Cu tine am umblat odată. Ciorchinul lunii sta să cadă și nu mai pot uita de-atunci. Oare-o fi fost pe-aproape via De

Cad în geunchi și-ți mulțumesc, iubire, pentru ceste zilnice semnale și voci ale mărinimiei tale cu care-mi umpli sufletu-un neștire. Cad în geunchi

Am visat că s-a îndrăgostit de mine cineva - și am vibrat când s-a uitat adânc și lung la mine - și nu era adevărat. Când m-am trezit, mai simțeam

Există-ndrăgostiți fericiți care rămîn împreună, și-al căror sărut proaspăt sună… Auziți… auziți… Există perechi fără moarte, în mișcare

Cu o mînă de apă te-am atins. Cu o gură de apă te-am strigat. Înecată eram în iubire ca într-un înec adevărat. Tu mergeai pe mal, drept și viu și

Nufărul sta singur, alb și orb ca oul și închis în sine. Mîinile mocirlei l-au lăsat să-i scape și-a ajuns la soare în mîinile mele, ca o rană

Era iarnă-n păduri, urși albi - nămeții moțăiau în scorburi adînci. Din negre și crîncene crengi, pădurea își suia pereții. Umblam, obosiți de

Zâmbind cu umeri ascuțiți, cu părul, fără noimă încăierat la tâmple, cu irișii albaștri-aurii plin de tăcere, iată-te cum vii și te învecinezi cu

Cînd stau în prag, aud copite ca de romantic armăsar, bătînd alene zeci de poștii... ...Dar nu. E cloncănitul cloștii, plictisul ei familiar în

Zburau... El avea o aripă în stânga, ea avea o aripă în dreapta, ca un singur trup între două aripi zburau... Respirând între două aripi, ea -

Te depărtezi înotînd, te depărtezi, în amurg ca altădată în amiezi, și sînt nepăsătoare cînd îți miști brațul greoi sub norii triști, iar cînd

Da, sînt gata să fiu vîntul viclean, străveziu, prevestind naufragii – și-apoi, pe fantasticul cer tot eu să fiu steaua de ger pe care-o văzuseră

Ea era frumoasă și rea. El era rău și frumos. Erau unși cu miere de viperă de sus pînă jos. Ea se temea de virtuți. El de virtuți se

Izvorul dragostei, visează unii țâșnește undeva, în munții Lunii... Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi bate lumina lui până la noi. Noi stăm

Papucul de copil, părăsit într-un șanț, la marginea șoselei, papucul roșu, plin de praf, și rîndunica intrată din greșeală în odaia albă, în

Si veneau cîntînd pe ape cei trei care nu știau bine rugăciunea cei trei care, de-o viață-ntreagă, se rugaseră anapoda, și, totuși, nu-l

Am dreptul la încă o mie de sărutări, și-apooi la încă o mie, și-apoi la încă o mie. Aceasta e singura mea lăcomie, cât timp ploaia, căzând pe