dincolo de înserare
Uite, domnul meu, a început Cântăreața Cheală să vorbească în somn, tu crezi că albul e mov, că verdele-i roz, că luna aleargă nebună după
Conversația
Acesta-i mamă Universul, îi arătam mamei mele un măr așezat pe masă,- pe care l-am desfăcut în două, în patru, în mai multe părți pe care
vanatoarea
Ion, Johan, John este idolul surd. Idolul surd. Nebunul. Urâtul. Prințul. Tâmpitul. Ion, Johan, John a cuprins pământul. Marta?
meteoriti de aur
Din cer cad meteoriți de aur- corăbii aruncate de îngeri. Din cer, pe brațe o mare în valuri e adusă numai și numai pentru tine! Þie ți-a dat
peisaj de vara rememorat
Un ceas bate sfârșitul amiezii de ieri- anunță Marele Ințelept- iar un altul anunță o noapte pe care noi nici cel puțin n-am trăit-o
ultima noapte
UN SCRIITOR ROMAN, LA ANTIPOZI (Fragment) Editura AMB a lansat recent volumul de teatru ”Balada timpului ce plange” de Nicolae Sirius.
cea mai tarzie iarna
Valuri roșii asemeni unui câmp de maci umbrele ultimelor frunze de arari arzând lasate de vântul trecând peste lacul aproape secat.
Dialog in vis
Dialog în vis Mă visa aseară-un orb... și știam... și încercam, răsucindu-mă pe-un pat de nuiele verzi de brad ce mi-l oferise-n dar, să mă
Plânsul ulmului
Incercam să ne oprim… Priveam în jur uimiți... Și mult ne-a luat până am înțeles că ulmul pe lângă care treceam încerca cu greu dar nu
singuratate
Casa mea este un fulger în noapte. Mama mea este un fulger în noapte. Tu cine ești? Uneori ne întâlnim în gândul meu. Alteori ne
Primul ritual
Noaptea a intrat pe fereastră cu soarele- abia mai respirând- în brațe. E copilul meu... moare! E copilul meu! Să fie El? m-am întrebat,
peisaj de iarna rememorat
Ce cântec al ploilor gonind dintr-o parte într-alta a cerului când toamna se pierde prin stepă, prin tundră, se desparte de mâinile mele când
popas nocturn in singuratate
Vine încet, dar nu-i văd fața... Doar evantaiul nopții îl simt cum se mișcă, încet. Si totuși ea este... E destul de aproape. Imi
portretul unei necunoscute
Portretul unei necunoscute Unde ți-e trupul dacă seară de seară numai cu gândul mă vizitezi?... Unde ți-e trupul fermecătoareo? aș vrea să te
iubirea si noaptea
Abia acum merg spre cei care cântă demult singuri în singurătate. Sub vântul acesta de seară, sub inima lui caldă ne vom retrage ca-ntr-o
furtuna de umbre
Furtună de umbre Ce noapte a fost… Treceau prin aer în adâncul pădurii făpturi pe care nici n-aș fi avut cum să mi le închipui altfel. Și