cea mai tarzie iarna
de Nicolae Sirius(2003)
1 min lectură
Mediu
Valuri roșii
asemeni unui câmp de maci
umbrele ultimelor frunze de arari arzând
lasate de vântul trecând
peste lacul aproape secat.
...Neputincioși...
si totuși nu ne acoperim faa.
Vin cântăreții să ne ureze An Nou
și-aproape
că nu le mai vine să deschidă gura.
Unde-i zăpada... unde e aerul
ce până-n adâncul pământului
în cristale de gheaă apa lega?
îi întreb din priviri
în timp ce ei îmi colindă aproape plangând:
Iarna a rămas suspendată în cer...
undeva...
O să se stingă și obiceiurile spune mama
și pleacă în casă oftând.
Iau o mână de grâu și o arunc cât pot de sus-
să ajungă aș vrea
acolo unde suspendată a rămas iarna
să cadă ningând odată cu ea.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Sirius
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Sirius. “cea mai tarzie iarna.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nicolae-sirius-0005163/poezie/cea-mai-tarzie-iarnaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.