Ancoră
de Nicolae Labiș(2006)
1 min lectură
Mediu
Ideea se îndoaie și gândurile mor
Se-ndoaie-aici ca bolta albastrului de sus
Și bate-un dor clorotic și gândurile dor
Și pajiștile vremii se par a fi și nu-s.
Iar marea ce putere în val își irosește!
Neliniștită încă, nedivizată-n ceas!
Și-s țintuit sub țărmul sărat de solzi de pește,
Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras...