Înviere
din revista Gândirea, XII, nr. 4, aprilie 1932
de Nicolae Crevedia(2011)
1 min lectură
Mediu
Mă supune-a cântului arșiță
Bârna vremii — racilă \'n grumaz:
Din șopronul care-am mai rămas,
Sboară amintirea ca o șiță.
Sfinții-aveau dulămi cu nasturi — stele
Spăngi în mână, încinși cu niște sfori
Maica m\'ardica de subțiori
De le pupam mâna fără inele.
Prea-Curata, oacheșă — o noră
Gătită cu tulpane, ca de horă,
Da să sugă țâță, muierește,
Unui băiat cu soarele în creștet.
Un rumân bătrân, tot cu dulamă,
Cumpănea un pepene în palmă —
Domnișoara spunea că-i Moș Dumnezeu
Þine Pământul, cât e de greu.
Satul se \'mbulzea la liturghie,
Ca în Sărbători, la prăvălie.
Și-acum încă, dulce, mă \'nfioară
Glasul popii Tache, de vioară,
De privighetoare din lăstar.
Și mă văd copilul mânios:
Că pe Domnul nostru Isus Cristos
L-omorâră oții de jandari.
Inimă, curată ca orezul,
Inimă din clasele primare,
Te-ai grijit în Săptămâna mare?
Ieși dintre copii de spune Crezul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Crevedia
- Tip
- Poezie
- An
- 2011
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Crevedia. “Înviere.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nicolae-crevedia/poezie/inviereIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.