Biografie

Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București.
A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu.
A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu.

Opera:

Epigrame, București, 1930;

• Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933;

• Bulgări și stele, București, 1933;

• Dragoste cu termen redus, București, 1934;

• Buruieni de dragoste, București, 1936;

• Maria, București, 1938;

• Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939;

• Versuri, București, 1968;

• Vinul sălbatic, București, 1977.

Antologii

• Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu);

• Epigramiști români de ieri și de azi, introducerea editorului, București, 1975.