Discrețiune
de Nicolae Crevedia(2010)
1 min lectură
Mediu
Bujorii \'n vatră \'și scutur\' mormanul de petale -
În noapte, bolții vremea îi surpă căpriorii -
S\'ascult cum cresc zambile din butura viorii
Ori, tânguită, doina privirii Dumitale.
Zefir, secară suplă, cap d\'operă de artă,
În van, suspinu \'n flaut îl rup și-l mai prefir:
Þi-e inima o tresă - cusut trandafir
Pe umăru-unui fercheș locotenent din Gardă.
Când lunii, la amiază, i s\'o bruma gutuia
Iar geamul o să-ți crape în cioburi vișinii,
Aș vrea \'n nămeți de lene, să dormi ca mustu\'n vii,
Să nu visezi, ochiaso, că eu mi-am spart statuia.
(publicată întâi în revista Gândirea, XII, nr. 4, aprilie 1932 sub semnătura Un poet nou)