Nichita Danilov›Poezii

Trece un om despicat în două pe o stradă într-adins înfrigurată. Bărbatul e înalt și poartă o mantie albă cu glugă. Fața lui este trasă. Trece

Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi. Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet. Cineva priponește apa de mal și pleacă

Am văzut fecioare înalte cu sîni albaștri și cearcăne verzi aruncîndu-și pruncii în fîntîna apusului. Pe străzile treceau mașini negre cu labe

Mergeau și mersul curgea din trupul lor ca niște lacrimi. Tălpile, dacă se puteau numi într-adevăr tălpi ceea ce vedeam eu, le picurau pe solul

Ninge sau poate plouă peste un cîmp de cadavre. Ninsoarea e neagră și umedă, ploaia e neagră și rece. Prin ninsoare sau poate prin ploaie trece

Pe un deal alb mi-am înălțat casă roșie. Roșu am vopsit-o pe dinafară. Roșu, înăuntru. Alb la față, îmi privesc mîna. Cu unghia am zgîriat pe

La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul. Ceilalți își fac baia de aburi: privesc trupurile lor goale cum trec prin fața mea și dispar

Un bărbat încă tânăr stă în fața unei ferestre deschise și scrie într-un registru mare și verde. Bărbatul încă tânăr poartă tricorn și

Vai, cîinele meu albastru cîinele meu galben cîinele meu trist mă urmezi totdeauna! Dimineața și seara, noaptea, la prînz cu ochii

Făcu deasupra sa o gaură-n cer prin care vorbea cu neantul. Striga: Ce este răul? Adevărul? Binele? După trei zile venea răspunsul: un hohot

În spatele fiecărui om stă de veghe un înger. Îngerul din spatele meu a căzut și totuși ale cui sînt mîinile astea, aceste mîini fine ca niște

Lacrima pe care tu o strivești cu piciorul și lacrima pe care o arzi cu fierul înroșit. Lacrima care-ți arde în ochi și lacrima care aleargă pe

Un copil foarte mic biciuie apa pînă-i țîșnește sînge pe ochi. Ce frumos, ce frumos! strigă copilul din mine și se tăvălește de rîs. Un copil

Un bătrîn trece pe stradă cu rama unei ferestre pe umăr din care un domn tînăr cu favoriți și monoclu aruncă o privire severă la trecători Un

La capătul visului său stă visătorul. Își ține ochii închiși și visează cum își ține ochii închiși și visează. În jurul lui se întinde o pajiște

Stă în umbra mea cel a cărui umbră sînt eu. Mă privește în ochi și își clatină încetișor capul. Tot sîngele i s-a scurs din față, e palid

Călugărul Kiril stă în interiorul unei fîntîni și scrie la o neagră psaltire. Aici viețuiește de pe vremea lui Constantin. În jurul lui apa s-a dat

Aruncînd însă o privire mai atentă asupra acelei mașini ce staționa pe șosea, deodată am constatat că această mașină, pe care noi am luat-o

Seara a trecut prin oraș un bărbat roșu la braț cu o femeie albastră și ambii purtau pe umeri propriile lor capete. În capul bărbatului

Pe un zid complet alb își desenă imaginea propriei sale absențe. Astfel: în loc de ochi: o gaură neagră în zid. În loc de cap: o gaură neagră în

Am văzut guri de canal scuipînd șobolani roșii sub clarul cel mai liniștit al lunii paznicul din colț își făcea rondul de noapte în timp ce

Lumină roșie. Cer negru. Cameră cu 360 de ferestre și tot atîtea uși, fiecare reprezentînd o scenă de teatru. În mijlocul camerei stau

Piciorul se învîrtea singur prin cameră. Cînd roșu de furie, cînd vînăt de frig, se oprea în loc sau, cuprins de o oarecare febrilitate, își relua

Tu bați cu pumnii în apă, dar chipul nu ți-l atingi. Îți vîri mîinile în apă, dar chipul nu ți-l atingi. . . . Ca un bănuț de aramă el lunecă