Nichita Danilov›Texte in proza

Și rătăcind un timp prin ceața aceea, dădurăm peste-o biserică imensă, clădită cîndva pentru cai. Înconjurînd-o de cîteva ori și

Un om gol este legat de un arbore uscat și lăsat pradă insectelor. Trupul lui este uns din belșug cu miere. Cînd mierea se termină, cînd insectele

Orașele își schimbau numele, camera mea rămânea mereu aceeași. Stăteam pe alte străzi, în alte locuri, dar mereu în aceeași casă. Aceeași ușă