Utrenie
de Nichita Danilov(2008)
1 min lectură
Mediu
Și rătăcind un timp prin ceața aceea, dădurăm peste-o biserică imensă,
clădită cîndva pentru cai. Înconjurînd-o de cîteva ori și îmbărbătîndu-ne
unul pe altul, pătrunserăm pe rînd înăuntru. Și într-adevăr văzurăm aici o
mulțime de cai care-și ridicară spre noi capetele cu o privire întrebătoare.
Mai zărirăm apoi, prin pîcla ce năvălea permanent de afară, cîteva capete
de bou, cîteva vaci, niscaiva asini, un cioroi albinos lîng-o damă verzuie
(destul de sumar îmbrăcată) și, de asemeni, un rît ascuțit și pervers, două
creste lăsate pe ochi, niște pinteni, o coadă roșcată, o tobă și, în sfîrșit,
într-un colț din pronaos, un tanc ruginit, vechi de vreun secol, pe care
cineva dintre noi se apucă imediat să-l demonteze.