Abel
de Nichita Danilov(2008)
2 min lectură
Mediu
Trece un om despicat în două
pe o stradă într-adins înfrigurată.
Bărbatul e înalt și poartă
o mantie albă cu glugă.
Fața lui este trasă.
Trece un om despicat în două,
pe o stradă într-adins înfrigurată,
fix la orele șapte și un sfert după-amiază,
și fața lui este trasă.
I se văd plămînii, creierii, inima.
Inima bate,
plămînii răsuflă,
creierul gîndește:
”L-am iubit pe fratele meu ca pe mine însumi,
și el m-a ucis,
l-am iubit pe fratele meu ca pe mine însumi,
și acum iată-mă înjunghiat
de fratele meu. . .“
Trece un om despicat în două
pe o stradă într-adins înfrigurată.
– Încotro, Abel, încotro?
Prima jumătate pășește cu un pas în față,
cealaltă cam la un pas distanță față de prima.
Omul duce într-o mînă
un cap de miel roșu
și în cealaltă un paloș.
– Încotro, bunule Abel,
încotro?
– Îl caut pe fratele meu Cain,
să-i dau capul de miel roșu
și paloșul negru.
Trece un om despicat în două
fix la orele șapte și un sfert după-amiaza.
Prima față a lui e trasă,
și a doua de asemenea trasă.
Duce într-o mînă un cap de miel roșu
și în cealaltă un paloș.
Capul de miel deschide ochii și behăie,
și paloșul sîngerează.
– Încotro, bunule Abel,
încotro?
– Îl caut pe fratele meu Cain,
să-i dau capul de miel roșu
și paloșul negru.
Trece un om despicat în două
și deasupra lui ușor se înnoptează. . .
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Danilov
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Cuvinte
- 243
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Danilov. “Abel.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-danilov/poezie/abelIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.