Bate-un vânt pe ulicioară peste inima amară, bate-un vânt prin țigănie peste inima pustie, vânt ușor de primăvară cu parfum de

Când ți-o fi lumea mai dragă, să-ți pice dreapta beteagă și s-ajungi, la cap de pod, cerșetor, slut și nărod. Din puterea ta a plină, suptă de

- Într-un tufiș de brazi De lângă un castel vestit O șatră de țigani nomazi A poposit în el - (Tango țigan) Cândva demult, un

O să cânt o viață-ntreagă după a care mi-e dragă, o să cânt ca un nătâng doar de boală - să nu plâng! Că era gagica neichii să-i săruți poala

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă. De țărmu-i departe, tot sare prin stâncă Un tânăr pârâu ce spumos își aruncă, Voios, fără griji, unda lui

- Verde que te quiero verde, Verde viento. Verde ramas. El barco sobre la mar Y el caballo en la montanna - Verde ce mi te-ndrăgesc, Verde

- de la primărie-n sus toate lămpile s-au stins numai la gagica mea arde lampa ca și-o stea - (cântic de mahala) Lampă cu

- Cântecul ei, draga mea, De nebunie și de țigani, L-au zis un cuc și-o cucuvea, Cântic de moarte și la mulți ani - * Peste râpi de

Pe aceeasi ulicioara Bate luna in feresti… Mihai Eminescu De cate ori pe inserat In targul mic te-am asteptat, Cand tremurand ca n-o sa

Pierite chipuri, dintr-o ceata deasa Memoria le vede prin perdele Si ea atunci ca pe-un orfan ma lasa, Intreaga regasindu-se in

Suflet al meu, ce faci acu, Pierdut prin lucrurile toate? Lăsându-și soarele-n bucate, Vara, catarg de foc, trecu. Un greier țârâie

Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citești Decât cuneiforme păsărești, Dar spre-a fi scrise, trebuia să vină Din cer, transport de liniști și

- Memoriei lui Federico Garcia Lorca, \"Privighetoarea Spaniei\" - Negre toate sunt pe ei: flinta scurtă, caii zmei, sufletul și ochiul

Grădina e-acum o cireadă Lăuză, cu uger pline: Dogorile n-au să-i mai cadă În creștet: nici, roiuri, albine. Își umple cu dulci fructe poala O

Pe această ploaie cu soare îmi place mult să mă plimb prin piața mare care e locul tuturor întâlnirilor, al celor fără lucru și fără

Veți recunoaște, desigur, că burta rotundă a unei femei însărcinate plimbându-se prin Cișmigiu seamănă leit cu invoalta coadă a păunului. Și m-am

Bate-un vânt pe ulicioară peste inima amară, bate-un vânt prin țigănie peste inima pustie, vânt ușor de primăvară cu parfum de

Voi, oamenilor care trăiți, care faceți case, copii, care munciți, vă tocmiți, vă certați, iubiți, urâți, cântați, vindeți, cumpărați. Voi,

lama cântecului acesta acompania pavana albă marmora în fecioară ovală cald alungarea spațiului egală amprenta unei lacrimi pe afară pasărea

Te duci si tu, si-n urma ta... De cand te-ai stins din calea mea Nimica nu te-a mai adus... Atat de mult ca si o stea Te-ai

Nu vă bizuiți pe mine! Eu nu sunt decât ecoul și (uneori) prevestirea faptelor voastre. Deci nu vă bizuiți pe mine, ci pe faptele