Toamna
de Miron-Radu Paraschivescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Grădina e-acum o cireadă
Lăuză, cu uger pline:
Dogorile n-au să-i mai cadă
În creștet: nici, roiuri, albine.
Își umple cu dulci fructe poala
O fată, sub crăngile joase
Prin care, o clipă, beteala
Fugarelor plete jucase.
Astfel încărcată, își este
Ei însăși materna icoană,
Dar tânărul piept dă de veste.
Că toamna ei încă-i departe
Iar rodul grădinii emană
Doar taina de care-o desparte.