Mircea Cărtărescu

într-o zi chiuveta căzu în dragoste iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie se confesă mușamalei și borcanului de muștar se

într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului și am găsit fierul

e seară și ninge-ndesat zăpada-n zăpadă se lasă și abia mă mai mișc înghețat și abia mai știu drumul spre casă e beznă un câine-a

Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei. Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru și erau steluțe, steluțe, steluțe în genele ei.

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe iar azi, pe

ce geruleț și-n iarna lui 83 ... merg încotoșmănat pe barbu văcărescu și stelele se reflectă-n polei și din stopuri se sleiește pe gheață

un timp am fost atât de apropiați amândoi încât îmi aminteam episoade din copilăria ta și visam visele tale și când tu îți mâncai curcubeul la

Niște grăsane se uitau la mine și atunci îmi dau seama că zâmbesc. zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă. firește impresie bună nu poate să

tu ești altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânți. tu ești un monstru. mi-e frică de tine. ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă, ai

prieteno, dormi liniștită cu capul pe perna mea iar eu voi sta să mă uit la tine ne-am jucat mult timp unul cu altul sticla de vodcă e la jumătate

1 deasupra mamei răsărise un curcubeu negru. pe-atunci mama era doar o fetiță și părul ei era din șuvite de diamant. ea se opri din jocul

zveltă ca o pipetă trece pe bicicletă fata cu șosete de diamant. ea are părul de diamant și fața de diamant și fustă verde de brocart. în pulpa

Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta

1 Citeam Kundera cu micul dicționar francez-român pe piept și ea mi se juca feroce cu degetele mâinii: baga unul în gură și îl molfăia,

când ai nevoie de dragoste nu ți se dă dragoste. când trebuie să iubești nu ești iubit. când ești singur nu poți să scapi de singurătate. când

Toamna cu luna când porți peste pulovar o niciodata căptușită cu totdeauna când știi că ai mai iubit și ai să mai iubești printre taxiuri

Când am stat prima dată față-n față cu Nichita Stănescu (mă simțeam de parcă aș fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur că mâine vom fi pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crâncene, că mâine un ieri cu labe de

I vai mie, rana s-a închis vai, sângele s-a uscat și a facut coajă. oh, doamne, m-am vindecat! de-acum o să mă mestece fericirea o să

ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele mușcat de păienjenii galbeni stelari era toată bolta stea langa stea și stanioluri,

Cri, dă-mi mânuța și fii atentă: e toamnă arborescentă și nori în amestec cu stele curg peste autoturismele de pe șosele. prin toamnă