Ai Qing

Ce placut poate sa fie el, Cu felul de a fi al focului Si chipul asemenea apei .... pe inteligent il face mai inteligent si pe prost il

Un val dupa altul Reluandu-si neobositul asalt Fiecare val cade la picioarele ei, Naruit in spuma sarata si imprastiat. Fata si trupul

Un copac, alt copac, Fiecare stand singur si drept Vantul si aerul Vorbesc de distanta care ii separa Dar mai jos de crusta

Din stravechi morminte Din epoca beznei, Din acest suvoi de moarte al omenirii, Cutremurand muntii din toropeala lor, Ca o roata de foc peste

In tineretea mea Cutremurat de haosul si nedreptatea lumii M-am visat Haiducul de pe munte ..... Dar visul mi l-a intrerupt chiar