Sonet I
de Mircea Cărtărescu(2008)
1 min lectură
Mediu
așezat pe o roată de camion cavalerul joacă șah cu moartea.
peste uriașul stadion olimpic soarele răsare ca un tub de substanță adezivă, lipind
ființa de forțele ei, cavalerul joacă șah cu moartea.
apoi se plictisesc și trec la o partidă de badminton, mai intră în apă
mai beau ceva rece (o vânzătoare în halat cam boțit desfăcând vieți întregi la capace zimțate
surâzând cu buzele ei nerujate și cu oribila etichetă cu poză din piept)
apoi sar la înălțime, cavalerul folosind stilul flop, iar moartea rostogolirea ventrală
negrele table electronice se rotesc leneș spre tribunele aproape goale
unde puținii spectatori, mai mult elevi și militari, spun bancuri cu un american un rus și-un român
se trece la aruncarea ciocanului. la culturism și hochei subacvatic
la popice și șubah. iar spre seară, când arșița devine mai bleu,
cavalerul și moartea se așează pe niște trepte reci de mozaic
și-și povestesc pe un ton scăzut de confesiune aventurile erotice, își divulgă obsesiile și fobiile
beau în neștire și-abia se mai târăsc fiecare în camera sa de hotel