Steaua roșie
de Mihai Beniuc(2008)
1 min lectură
Mediu
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cîntă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Cînd înainte, cînd înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sînt de-o sută de mii de ori
Mai puternice ca soarele nostru
În lumină și căldură.
Libertatea e o stea roșie.
Omul o privește visător prin telescop.