Sunt măr de langă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai sa dai la nimeni socoteală. Iar

Sfarsitul a venit fara de veste... Esti fericita?...Vad ca porti inel!... Am inteles...Voi trage dunga peste nadejdea inutila...Fa la fel!... Nu,

Noi ne iubim de mult, și fără ură, Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură; Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău, Și totuși parcă ne

Te zugrăvesc în gînd, cînd ești departe, Să mă conving de-ți știu de-a rost făptura; Dar mi-e desenul șters și palid foarte, Nu-s ochii tăi, nici

Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Nu mai umblați

Am coborât din munți și bolovani, Legendele lui Horia-mi curg în sânge, În doina mea Ardealul plânge Și cer dreptate două mii de ani. Eu sunt

Se ciocnesc nebuloase, Sisteme solare, stelare. Aștri se sting și devin materie moartă Ori învie apoi ca o Supernova. Atomii

Þii minte, Ana Kelemen, Vara aceea albă, caldă Când ne duceam noi doi la scaldă, Þii minte, Ana Kelemen? Þii minte, Ana Kelemen, Cum rătăceam

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar Ca negura de toamna pe campul solitar. Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva. Ma doare vara stinsa si

Eu te-am primit in trupu-mi,cu alai, Mai timpule,falos ca-mbatranesc, Stiind ca-mi dai si mai uitand ca-mi iai Din mandrul meu tezaur

Te măriți, și știu, vei naște prunci, Veți avea cămin și alte cele Dar așa frumoasă ca atunci Cînd erai stăpîna vieții mele Nu vei fi tu

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri Precum samanta-n parc de trandafiri- Ni-i dragostea mai multa,mai bogata, Mai plina de lumini ca alta

Te zugrăvesc în gînd, cînd ești departe, Să mă conving de-ți știu de-a rost făptura; Dar mi-e desenul șters și palid foarte, Nu-s ochii tăi, nici