Curțile vechi
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,
Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpânește
Și-n verde mantă mușchiul cuprinde și-nvelește
Surpata zidărie și frântele tulpine;
Și-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Sălbătăcita viță pe stâlpi se-ncolăcește,
Cu iedera cea neagră ce-n streașini împletește
O lucie cunună uitatelor ruine.
Adânc ca de o vrajă par ele adormite,
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;
Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă,
Și-n tăinuita culă, țintind priviri viclene,
Zâmbesc către domnițe boieri cu lungă barbă,
Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Curțile vechi.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/curtile-vechiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.