Cronicarul
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilie
În care raza zilei se cerne tainic, lin,
Departe de-orice zgomot, ferit de ochi străin,
Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie.
An după an înșiră, domnie cu domnie,
Rănit de soartă însă, de părtinire plin,
El pana-nverșunată își moaie în venin,
Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie
Acel veac de restriște cu sângerânde zări.
Iar pe asupritorii batjocoritei țări,
Amarnic îi hulește în măiestrite rânduri
Și-i tremură-atunci mâna de patimă, dar când
Răsare printre umbre domnița cu chip blând,
Mișcat închide cartea și cade trist pe gânduri.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Cronicarul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/cronicarulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.