Apropie-te învelește-mă în privirea ta ca-ntr-o placentă albastră cuprinde-mă strâns așa cum teaca adăpostește sabia Eu îți dau târcoale eu te

Era o tristețe era o lumină sură de iarnă întîrziată Și în femeia aceasta subțire era o tristețe tot mai greu de dus de azi pe mîine Ca și cum

Bărbații mei - de-o oră sau de ani viii și morții la grămadă - bărbații mei da trupuri mirositoare asudate sub care am scâncit (din voluptate sau

Stau între pumn și destinația lui - spun Dar tu intră în poemele mele. Dormi. Scrie. Respiră. Stapânește pământul. Stăpânește-ți femeile tale.

Nu există uitare: insomnii de fosfor îmi ling cu limbile lor băloase aspre pielea și ochii Ce îmbrățișare ce violență ce voluptate Și câtă

Singură. Singură. Singură Eu stau ca un orb închisă în mine Mă doare - deci știu că sînt vie Ce frumusețe ce frumusețe feroce crește din

Am râvnit acestă experiență perfectă: să mă adapostesc în propriul creier ca-ntr-un uter matern Și să tac dracului Oho! Am exact dimensiunea

Aș vrea să adorm să intru în somn cum m-aș întoarce în mama Da. Vreau înapoi: prin balta de sânge a nașterii vreau să înot în marea cea sferică

Eu am învățat să trăiesc în pierdere eu am învățat să iubesc în pierdere eu am învățat aceste lucruri folositoare foarte devreme De pildă: vine

Aici se află deznădejde. Nimicire Aici limita triumfă mă încarcerează mă sugrumă Aici nu există verdeață și bucurie aici se destramă mirajul

Tandrețea propriilor mele victime: n-o mai suport Prezent al euforiiilor chimice sentimente sumare ore ostentative - deci aproape perfecte: în

Caută-mă. E dimineață pe lume Pământul și o tristețe grea ca pământul mă apasă Tu îndepărtează te rog de pe mine cu palmele cu lopata cu

Nu există iubire. Slavă ție: nu mai există. Există numai gura asta spurcată a mea care spune cuvinte: bucurie tandrețe dragoste dimineață

Deschide-ți Doamne ochii și mă privește-n ochi destupă-ți nările - respiră Desfundă-ți Doamne urechile de ceară și-ascultă: îți vorbesc. Îți

Ca să dorm trebuie să-mi spun o poveste Mi-o spun seară de seară . Adică o văd cu ochii închiși Corpul meu . Capul . Inima mea sătulă de

Ea avea o inimă foarte batrână brazdată de cicatrici mari albicioase Oh. Războaiele imperiale frica puterea trufia de fată tânără tavalită la

Așteaptă. Mai este de mers. Până dincolo mai așteaptă Nici o exasperare nu-i destul de acută nici o violență destul de intensă Lăuntric

Apoi creierul meu mi-a obligat trupul să nu mai viseze Retez capul oricărei iluzii oricărei fantasme cum tăia tata iarba cu coasa Apoi am

Eu am mizat pe poeme. Am mizat pe cărți savante deștepte am mizat pe zeci de alte prostii din hârtie. Zadarnic. Eu am vrut să am un copil. Și nici

Eu am trecut de câteva ori prin moarte ca prin urechile acului și nu-mi amintesc nimic Îmi amintesc în schimb moartea altora - cu detalii

Cum să scriu poeme tandre, mă intreb, cum să scriu? În căderile nopții vorba mea tencuiește bărbații amintirea-i un intrus în propria

Din interior contemplu doar materia: la șapte ani schimbată subțire fragezită ca primavara pielea șopârlei Spun: prin cuvinte repetabil fi-va

În vecinătatea durerii teroarea are bot de lapte Îți fac confesiuni (mici capricii lichefiate ca un creier mort): toate învelișurile-s

Sfântă prudență de noiembrie! fac exerciții de igienă mentală confesiuni de adult înrăit Și iată cum se poate supraviețui iarna: îți verifici