După cădere
de Marta Petreu(2006)
1 min lectură
Mediu
Apropie-te
învelește-mă în privirea ta ca-ntr-o placentă albastră
cuprinde-mă strâns
așa cum teaca adăpostește sabia
Eu îți dau târcoale eu te adulmec
ca pe un câmp proaspăt cosit
Da. Te recunosc: ești bărbat
deci amintirea mea de dinaintea căderii
Da. Ești pur și simplu originea
coastele tale arcuite sunt matricea frumoasă caldă
sunt spațiul meu natal
Oho! încă înainte de a fi fost făcută
ți-am ascultat izvorul sângelui susurul singurătății
eu am trăit mirarea cu care cutreierai grădina
Le recunosc mi le-amintesc
îmi amintesc bezna de catifea a cărnii tale
Te-adulmec acum
și-mi amintesc unitatea
Da. Te cunosc
ești într-adevăr originea
ești carnea din care am fost extrasă
smulsă modelată
și aruncată în această pădure înzăpezită
sa-ți fiu parte să-ți țin tovărășie
Ești chiar originea din care am fost extrasă
când tu dormeai somnul cel greu divin
Ești bărbat
fii deci adăpostul meu
fii mierea neagră a dorinței
fii buruiana cea rea și lăptoasă a dragostei
și împlinirea
acum
dupa cădere
ND