Gingășie
de Maria Vergora(2006)
1 min lectură
Mediu
Azi, în lacrimile mele,
Cresc mici, mărgăritărele.
Și parfumul lor mă’mbată
Toată.
Azi, tristețelor din mine,
Le-am vorbit numai de tine.
Și-am simțit cum li-i rușine,
Că-s la mine.
Azi, acelor gânduri negre,
Care viața crud mi-o pierd,
Le-am dăruit ghiocei,
Ochii mei.
Și în toată ființa mea
A crescut iubirea ta ;
Crânguri vesele, grădini
De lumini.
Azi, în mâna mea am prins
Sufletul meu, biet învins,
Dar înfiorat și mare
Cât un soare.
El mi-a spus că sunt nătâng
Dacă mă’ndoesc și plâng.
Și, de-atunci sunt ghiocei
Ochii mei.
Iar pe gura mea uscată,
S-a prelins azi roua toată,
De mi-s buzele răcoare
Și chemare.
Azi, în trupul meu se-aprind
Flăcări noui care mă prind.
Și un singur dor trecu ...
Tu !