Destin
de Maria Vergora(2005)
1 min lectură
Mediu
Omul,
S\'a strecurat nevazut
In sufletul meu.
Am crezut
Atunci,
Ca fusese un gand tot al meu.
Si l-am lasat sa ma\'ntregeasca,
Sa ma iubeasca,
Sa-mi pangareasca
Trupul.
Omul,
Mi-a sorbit tineretea,
Frumusetea,
Duiosia.
Mi-a impletit intre ganduri drepte,
Nebunia
Si mi-a soptit cateva vorbe intelepte:
Floare,
Intinde fata ta si trupul gol, la soare,
Ca rodul tau,
Care va fi ori azi ori maine,
Sa fie cald si dulce ca o paine.
Omul,
A mai incercat sa-mi fure,
Taria gandului,
Si aripele sufletului meu.
Dar atunci
Am cazut, mi-am zdrobit inima
Si-am plans.
Omul,
A lunecat stans
Pe langa mine;
Acum e oricine,
Iar eu sunt singura si parca\'s nime.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Vergora
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Vergora. “Destin.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/maria-vergora/poezie/destinIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.