La Polul Nord
din ant. Din poezia noastră parnasiană (1943)
de Iuliu Cezar Savescu(2010)
1 min lectură
Mediu
La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vecinic adormite,
În lung și-n larg, în sus și-n jos, se-ntind câmpii nemărginite,
Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud,
Cu munți înalți, cu văi adânci, la Polul Nord, la Polul Sud.
Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină,
Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină,
Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari,
Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari.
Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare,
Iar din prăpăstiile-adânci se-aude-o stranie vibrare,
Și urșii albi, înduioșați, într-un oftat adânc și greu,
Se-ntind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iuliu Cezar Savescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Iuliu Cezar Savescu. “La Polul Nord.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/iuliu-cezar-savescu/poezie/la-polul-nordIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.