La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vecinic adormite, În lung și-n larg, în sus și-n jos, se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de

Rece și nepăsătoare, Cum ai fost întotdeauna, Bine-ai semănat cu luna Căci ea singură, ca tine, Bate căile senine, Pe când orișicare

Sa nu va bucurati, prieteni, Ca astazi rad si eu cu voi. Eu rad, cum rade vinovatul La judecata de apoi. Eu rad, ca nu-mi ramane-n lume Nimic

În turnul de gheață, cu porți zăvorâte De mult primăvara închisă plângea, Iar zeul zăpezii cu plete-ncâlcite De țurțuri de gheață, scârșnind o

Te-ai dus, și liniștea vieței S-a stins. Adio! Trist cuvânt. S-a stins lumina tinereței, Și iată-n locul dimineței, E întuneric de

I În țara visurilor mele, cu-adânci păduri de portocali, Acolo unde palmierii înalță frunți cutezătoare, Sub cerul tropicelor roșii, sub foc de

Zădărnicit întotdeauna Și în noroc și în amor, De câte ori răsare luna Aș vrea să mor. Căci pentru mine nu rămâne Nici o nădejde pe

Precum se-nchide melcu-n casă, Așa și eu am să mă-nchid În visurile mele negre, Și nimănui n-am să deschid. Și bată cât o vrea speranța La

Când îmi fac mai dulci iluzii, Când mă cred mai lângă cer, Un nor negru se coboară, Ca-ntr-o haină mă-nfășoară Și iluziile pier. Când îmi

Regina visurilor Mab Mai mare nu e ca rubinul De la turbanul de Nabab, Și e ușoară ca suspinul. Căruța ei, cum unii zic, E jumătate de