Piersicul
de Ion Pillat(2005)
1 min lectură
Mediu
La cotitura drumului din vie
Ce suie-n limpezimea lui Prier,
În zori de zi m-opresc să nu mă știe
Un piersic proaspăt înflorit pe cer.
Cum se desface neted din lumină
Și-i frânge clarul tremur cu nesaț:
Un tânăr zeu pe țărmul de colină
mi-aduce scoici trandafirii pe braț.
Și cum prin vânt, cu ramuri aripate,
Se-avântă-n trunchiul zvelt ca-ntr-un picior
Și azvârlă capul luminos pe spate.
Aerian încremenit în zbor –
Să fie trup de om îmi e rușine
Și îmi blestem făptura mea de azi…
Prier, tu frate bun, mă fă ca tine:
Un piersic cu dumnezeesc obraz.