Lumina lunii
de Ion Pillat(2005)
1 min lectură
Mediu
Lumina lunii pline alunecă în casă.
Toți înecații nopții și-nalță în oglinzi
Ca-nape fața albă și iar la fund o lasă
Când, luna ca să iasă, obloanele le prinzi.
Și iată-o și mai albă, tiptil ca o pisică
Se suie pe burlane, pătrunde prin ferești,
Sărută lung și ochii închiși și gura mică,
Și cea mai tăinuită iubire n-o ferești.
Dar părăsind orașul, răzbate pe câmpie,
Se scutură deodată de praf să n-o mai văz,
Măsoară iepurește păduri, livezi, moșie,
Ciulind urechi de raze prin verdele ovăz.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Pillat
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Pillat. “Lumina lunii.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-pillat/poezie/lumina-luniiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.