Inger rămas
de Ion Pillat(2006)
1 min lectură
Mediu
Dăduse iarna-n primăvară iar
Și sub un piersic scuturat de floare
Lăsase nea de scoici, ca un brumar
Și mic un inger inghețat la soare.
Părea o rậndunică de cleștar
Uitată jos de toamna migratoare –
Cu aripile-n cruce, tainic dar
Căzut din cer și care-n suflet doare.
Avea doi ochi ca boabe de mărgean,
Pe cap purta un cerc de albă lună
Ca o icoană dintr-un schit muntean.
Fetița cea mai mică l-a văzut,
Plậngậnd fugi in casă să le spună –
Și toți au rậs și nimeni n-a crezut.