Furnica
de Ion Pillat(2005)
1 min lectură
Mediu
În liniștea de aur a serii, omul ară…
Și plugul greu și boii și el, par jucării
De lemn pe șahul negru și verde din câmpii:
Deasupra lor domnește un cer de primăvară.
În brazda răsturnată, din care germinară
Atâtea azimi albe – dar pentru alți copii,
Adânc înfige fierul, și-n gânduri cenușii
Se-oprește, frânt în două de truda seculară.
Dar n-a văzut alături, tovarășă mai mică,
Pe-o iarbă, cum își duce necazul o furnică,
Precum nici ea într-ânsul n-a bănuit un zeu.
Și-acum când noaptea șterge furnică, om și zare,
Nici unul nu presimte în cer pe Dumnezeu
Ce ară, orb ca dânșii, întinsa înstelare.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Pillat
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Pillat. “Furnica.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-pillat/poezie/furnicaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.