Poemul alcoolicilor
Vai săracii, vai săracii alcoolici, cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună! Dar mai ales, mai ales dimineața când merg clătinându-se pe
Autoportret la tinerete
Trebuie tata sa ramai intre lucruri utile eu voi pleca cu nebunii pe malurile raului la cules de podbal eu trebuie sa pastrez memoria in afara
Frig
La granițele memoriei e atâta de frig încât dacă o lebădă ar fi împușcată în rană un bătrân ar putea locui. La granițele memoriei e atâta de
De la fereastră
Dacă vreodață vom ajunge la Oraș vei vedea și tu cum se deschid obloanele cum femeile aruncă în stradă aripile de îngeri rămase de la masa de
Glasul
Trecea glasul surorii singur prin încăperi. Nu vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating cum coapse de femeie aș atinge. Căci nu vom fi
Poemul despre poezie
Toată viața am adunat cârpe să-mi fac o sperietoare. Îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvârșeam lucrarea grămada de pantofi vechi
Paharul
E o noapte feerică. Luna tremură galbenă și rotundă în pahar. Îmi bag degetul în pahar. Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar. Apoi îmi bag mâna
Cantec mediocru
Toamna a trecut pe langa mine (Strada era plina de femei), Toamna a trecut pe langa mine Si m-a luat de brat fara rusine Ca sa-i fiu intreaga
Bătaia
\"Þi-am fost ca un frate, mă, porcule, ți-am adus flori când te-ai însurat, ți-am fost martor la divorț și tu...\" Mai mult nu aud, căci
Despre construcția unui mare hangar
Odihnesc dimineața în jilțul de argint sub peretele gălbui al casei cu sfială vorbesc despre voi și zic: uitați vinul negru ce vi l-am
Cântec de iarnă
Vine-un diavol blând plângând pe lyră O, literele cum mai țipă în cuvânt E semn căruțe lungi de os se-nșiră Prin coridoare vinete-n
Prietenii
Prietenii mei culcați pe paie în moară cred că visau că vor fi împăiați fluturi de lampă le incendiau răsuflarea -monede ale neliniștii bani
Minunata plutire
Începe ca o foarte bruscă surzenie, Începe ca o foarte bruscă trezire, Peste gramatică trece o vedenie Și încâlcește părțile de vorbire. Stai
Groapă în aerul altei gropi
Mai precis: o groapă în aerul altei gropi. Mâna lui e o cârtiță care își face loc printre cârtițele înghesuite deasupra hârtiei, mâna lui e un
Poemul care nu poate fi înțeles
Eu lucrez la poemul care nu poate fi înțeles. El este o piatră neagră și lucioasă din care brusc începe să crească părul aspru a treizeci și trei
Poemul de iarnă
I Ay nici lucrările zeilor nu-s atât de superbe ca o mare cultură în declin formele perverse și hermafrodite se
Poem pedagogic
Ca după lungă noapte de beție când în locul soarelui răsare pe cer o glandă vânătă, când în locul soarelui deasupra verzilor munți se ridică pe
Odaia mortului
Acum stau cu capul plecat. Sângele se scurge din păr în fântână. Ea stă cu o lumânare galbenă în mână în fața mea și tot ea stă cu o lumânare
Speranța
E rău. Și doar speranța că mâine va fi și mai rău ne ține-n viață. Însă noi, sperăm cu o așa putere încât deodată mâine este azi și este foarte
La masa de lângă fereastră
Aici la dumneavoastră se plânge și se fumează mi-nu-nat! i-am zis barmanului, căci adeseori, la masa de lângă fereastră târziu în noapte am
Cel ce pictează colina
Copii în mantii sticloase în pivnițele înalte aplecați deasupra vasului cu apă neagră deasupra vasului cu apă neagră a plecat și cel ce pictează
