Odaia mortului
de Ion Mureșan(2009)
1 min lectură
Mediu
Acum stau cu capul plecat. Sângele se scurge
din păr în fântână.
Ea stă cu o lumânare galbenă în mână în fața mea
și tot ea stă cu o lumânare galbenă în mână în spatele meu.
Un singur peisaj: câmpul pietros, tufele de cucută, urzicile.
Un porc alb își scoate capul din apă.
Exact sub împunsătura roșie din frunte un porc alb
își scoate capul din apă. Exact sub norul de
piatră roșie. Astfel, lucrarea minții este lucrarea unei păsări
de lemn.
La fel în copilărie: capul plecat sângele se scurge
din păr în fântână, sângele coboară în fum, coboară într-o râpă
cu paie negre sub care sunt perne de catifea și scâncetele
nu mai contenesc. Acolo e odaia mortului.
Pe sub ușă iese o dâră de lumină. Iese o broscuță.
Þepene, ies trei degete.