Epilog
de Ion Minulescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri șchioape
Și-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion?
Aceeași rece-mbrățișare de-albastru, violet sau verde,
Aceeași mută întrebare \"de ce?\", \"de unde?\" și \"de când?\",
Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circonflex din care pornesc Sirenele cântând.
Te regăsesc aceeași mare, cu-aceeași tragică poveste,
Cu-aceleași vânturi vagabonde,
Cu-aceeași lună cap de mort
Și-același glas care mă cheamă, -
Deși mi-ascunde cine este:
\"Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port.\"