Gheorghe Grigurcu›Poezii

DOSTOIEVSKI Interminabile sindrofii din respect pentru Dostoievski paginile cu pricina nu arată nimic oarbe cum ceasornicele azurul sau vidul

Atît de singur rănit de propriile tale mîini care ocolind golul se repetă. Atît de singur sub pavăza ploii a scrisului.

I Ah dureros cel mai dureros cer printre frunze răsărind spre-ale corupe. II De-a pururi se țese crisalida cerului virginala

Un trandafir invata matematica in zona-n care codrul isi explica umbrele iar noi privim spectacolul uimiti. Un trandafir se-aduna si se

Casă-n flăcările cuvântului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul vrea să le

Cu de trandafiri gura plina o capra care gusta dulceata timpului gusta o transilvanie dulce sub un cer plin de behaituri de prafoase sosele pe

Nici o iederă nu-mpiedică albina să culeagă polenul zidului alb pe care soarele l-a prefăcut într-o floare ultimă.

Cu limpezimea și faima voastră cu modelul și antimodelul vostru cu țipătul asurzitor al ferestrei cu mobila stil și umorul ei sec cu cântecul

Planta creste in camera ca un orb Planta cerseste. Sta cu mina-ntinsa-n Care punem propria ei frunza.

Candidatul la sfințenie purtând o aureolă de dulceață de zmeură.

Atat de plapanda mana ta cum ploaia mangaind mormintele pare-un amestec de doua lumi cum muzica atat de inocenta incat nu cuteaza a apuca

Cenușa orbitoare a lanurilor coapte sângele smuls cum o rădăcină din pământ viscerele oglinzii cu care-ai stat la taifas.

O mare-și încălzea adâncul la gura sobei.

Tiparit cu iarba proaspata e ziarul, in formele lunii, in menghina florii, plin de roua ultimelor stiri, de capitularea muntilor,

Nu au centru nici ploaia nici vântul nici cerul nu au margini nici ploaia nici vântul nici cerul amestecându-le cu tandrețe așa cum face Domnul cu