Noapte mereu
de George L. Nimigeanu(2011)
1 min lectură
Mediu
Pe marea mea noapte-i mereu și plouă,
bat fără tihnă vânturi selenare;
stelele-n ceruri nu deschid cărare
teama îmi leagă mâinile-amândouă.
Și, pâlpâind pe țărmul de plecare,
bătrânul far în urmă mi s-a stins;
eu ard sub timp, de îndoială nins,
vremelnicind cu viața în eroare.
Pe marea mea, rătăcitor prin vise,
încrâncenat țin valurilor piept,
dar nu-nțeleg spre ce liman mă-ndrept
către ce vămi și porturi interzise
Unde mă duc, speranța n-are nume,
doar înlăuntrul gândului aprind
câte-o feștilă-abia mai pâlpâind
pe-o nelumească margine de lume.
Pe marea mea - corabia și eu...
și-n mine și deasupra - Dumnezeu!