Glonțul nimicniciei
de George L. Nimigeanu(2011)
1 min lectură
Mediu
Ies pe stradă... pășesc
de-a dreptul în amintire
Linia imaginară a prezentului
pâlpâie doar în imaginația mea
Amintirile visează amintiri
visele memorează vise
Tăcerea întoarce în mine ornicul
de pe limbile căruia
îmi cad pe gură cuvinte
Larma lor devastează orașul
sunet cu sunet
până la neființă
Mai apuc să aud ca un fel de salut
glonțul nimicniciei șuierând
îndoielnic împărțindu-mi clipa în două
partea care tocmai a trecut
și cea care încă nu a venit
și între ele
linia imaginară a prezentului
care pâlpâie doar în imaginația mea