La pasa vine un arab, Cu ochii stinsi, cu graiul slab. - \" Sunt, pasa, neam de beduin, Si de la Bab-el-Mandeb vin Să vând pe El-Zorab. Arabii

Mama In văduri ape repezi curg Si vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc

Un gâscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Și-ntr-o mân-avea papucii, Nu știu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce

COLINDATORII Cad fulgii mari,încet zburând Si-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. Demult și patul

A venit un lup din crâng, Și-alerga prin sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o

Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! De frunze și de cântec

Toamna târziu, În noaptea cu lună, Cum vâjâie codru Și geme, și sună! Din nordul cu neguri Un vuiet răsare Și vine, și crește Mai iute, mai

A-nceput de ieri sa cada Cite-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si

Priveam fără de țintă-n sus - Într-o sălbatică splendoare Vedeam Ceahlăul la apus, Departe-n zări albastre dus, Un uriaș cu fruntea-n soare, De

DUSMANCELE Las\' ochii, mamă, las\' să plânga! Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat să sug, de-acea sunt

Pe umeri pletele-i curg râu - Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Și când o văd,

Pe vodă-l zărește călare trecând Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. În lături s-azvârle mulțimea păgână. Căci vodă o-mparte, cărare făcând, Și-n

Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda-i Un bărbat grozav de tare. Lordul John prinzând de veste Cine e și unde este, Vrea să știe dacă e

În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind, Și-n urmă-i corbii

Am găsit-o ieri în prun, Dar - să nu grăbiți ocara! - I-am luat în pripă scara. Ea mă-njură: -\"Ești nebun? Pune scara!\" -\"Dacă-njuri, eu

Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care “Neamțul se numea Și-au zidit-o, spune-n

Zarile de farmec pline, Stralucesc in luminis; Zboara mierlele-n tufis Si din codri noaptea vine Pe furis. Care cu poveri de

Pocnind din bici pe langa boi, In zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. Si de pe bici l-am cunoscut, Si cum teseam, nici n-am

Avea si dansul trei feciori Si i-au plecat toti trei deodata La tabara, sarmanul tata! Ce griji pe dansul, ce fiori, Când se gaindea ca-i

O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste

Copilo, tu ești gata De-a pururea să plângi! Și când ești tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu știu cum, e bine Când plângi, că-n urma

E lung pamantul, ba e lat, Dar ca Sageata de bogat Nici astazi domn pe lume nu-i, Si-avea o fata, -- fata lui -- Icoana-ntru-un altar s-o

Flamânt și gol făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag ,adus de

Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă, Mama-i dusă-n sat, cu dorul Azi e singur puișorul Si-am închis ușa la tindă