Baladă
de George Coșbuc(2009)
2 min lectură
Mediu
Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum ?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum ;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns ?
Sunt eu copilă mică,
Să-mi fac din glumă plâns ?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și să tac,
Era să țip obraznic,
Ori ce era să fac ?
Și tot pe mine, biata,
Și vină, și ponos !
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat.
Și ce-i un brâu ? Și-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat.
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume ?
Ori ce era să fac ?
De ce-mi arunci tu vina,
Tot vină cu păcat ?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat :
Pe unde-i bietul tata ?
Și-i vesel, sănătos ?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos.
De bine când mă-ntreabă,
Eu cum era să tac ?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era să fac ?
Și-acum întreagă vina
Pe mine tu o pui !
El m-a-ntâlnit pe punte
Și știi tu felul lui :
M-a strâns de peste brațe
Să nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa mă săruta.
Te zbați, dar tu ești slabă,
Și puntea toată sloi :
Cădeam, ferește doamne,
Sub gheață amândoi !
Și-acum, tot eu, sărmana,
Cu vina m-am ales !
Că nu-ți venise vaca
Și-n cale-i m-ai trimes.
El, iată-mi-l că vine
Să-mi fie soț în crâng ;
Era-ntuneric beznă,
Și nu vedea că plâng.
Și-apoi... să-mi spui pe suflet :
Era să las pe plac
La lupi în codri vaca,
Ori ce era să fac ?