Două imnuri
Ființele abstracte, 1966
de Gabriela Melinescu(2018)
1 min lectură
Mediu
sălbăticit, în aer liber, steag
sărbătorit pe țărmul meu oriunde,
aspru cristal și-adevărat în care
nici o lumină falsă nu pătrunde.
Cuvintele se luptă să atingă
cu sufletul doar frumusețea ta.
Și ies din inimă ca dintr-un foc curat
în care trupurile mi le-am aruncat.
Ești lucrul singur care umbră n-are
deasupra mea, timp suspendat și astru
egal văzduhului pe care îl respir –
roșu și galben aer și albastru.
Patrie, naștere și trecere
numai a oamenilor,
o singură inimă
crescând cu atâtea trupuri,
relief nefiresc.
Obiecte cu identitate, locuitori
în insule, într-un vertical pământ adunate,
aer anume pe care-l adulmec
cu nările de plăcere sfâșiate.
Patrie, destin
de bărbat și de femeie,
crești fiu nevăzut
și în acest trup al meu
dulce, frumos și neprefăcut.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Melinescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Melinescu. “ Două imnuri .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gabriela-melinescu/poezie/doua-imnuriIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.