Plecarea bardului
de Friedrich von Schiller(2005)
1 min lectură
Mediu
Și tace muza; chipu-i feciorelnic
Cu.obrajii-mpurpurați e-n fața ta;
Părerea-ți o așteaptă ea sfielnic:
O va cinsti, dar nu va tremura.
Ce-i bun și drept să prețuiești prielnic,
\" Nu ce-i înșelător, dorește ea,
Doar cel ce simte-n inimă frumosul
E demn ca să-i aducă ei prinosul
Vor cîntecele- acestea să trăiască
Doar cît răsună-n inimi glasul lor,
Cît vise mai frumoase știu să nască,
Sî nalțe-n piept simțirile în zbor,
Nu vor spre viitor să mai plutească,
Au răsunat și pier cu vremea lor
Născutu-s-au din vraja unei clipe
Și zboară lin pe-a danțului aripe.
E primăvara-n plină înnoire,
Zvîcnește viață tînără-n pămînt,
Mireasmă de nectar plutește-n fire.
Se umple cerul de voiosul cînt,
Bătrîn și tînăr spre nemărginire
Își nalță al simțirilor avînt.
Se duce primăvara!... Floarea moare,
Dar viața din sămînța ei răsare.
1795