Federico Garcia-Lorca›Poezii

Verde, cât de drag mi-ești, verde, Verde vânt. Și ramuri verzi. Barca peste valul mării și calul în munte, sus. Ea cu umbra-n cingătoare în

În fusta ei de chiparoase veni la fierărie luna. Copilul o privește lung, Copilul stă privind-o-ntruna. În aerul tremurător luna brațele își

Noapte cu patru luni si un singur copac, cu o singura umbra si o singura pasare. Caut în carnea mea urmele buzelor tale. Izvorul

Nici tu, nici eu nu vrem sa ne-ntîlnim. Tu... pentru ceea ce stii. Eu... fiindca-asa am vrut! Mergi pe aceasta carare. În palme port

Liniște de var și mirt. Nalbe-n ierburi mătăsoase. Sora micșunele coase pe o pânză galben pai. Zboară-n policandrul gri șapte păsări ale

Ciocurile de cocoși scurmă cătând aurora când din muntele-nnoptat coboară Soledad Montoya. Galbenă aramă, carnea-i miroase a cal și

Cantecul vrea sa fie lumina. In intuneric, cantecul are fire de fosfor si luna. Lumina nu stie ce vrea. In marginile ei de opal se-ntalneste cu

Tacere, unde iti duci cristalul tau aburit de rasete si cuvinte, si suspinele pomului? Cum cureti, tacere, roua cantecului si sonorele pete pe

Și eu ce mi-o dusei la râu crezându-mi-o că este fată, dar ea, femeie măritată ! Era-n noaptea de Santiago și m-am dus din întâmplare. Pierea

Luna ei de pergament sunând, Preciosa-apare pe o umedă potecă de leandri și cristale. Liniștea fără de stele tot fugind de tamburină moare unde

La mijlocul râpei cuțitele de Albacete, frumoase de sânge vrăjmaș, ca peștii lucesc. O lumină dură, de carte de joc, taie în verdele șters cai

Incepe plansul ghitarei. Se sparg cupele arborilor pline cu dimineata. Incepe plansul ghitarei. E inutil s-o faci sa taca. Plange

Eram. Am fost dar nu sunt. Eram... (O, beregata uimitoare a chiparosului si-a umbrei! Ungher de luna plina. Ungher de

Mi beso era una granada, profunda y abierta; tu boca era rosa de papel. El fondo un campo de nieve. Mis manos eran hierros para los

Green, how I want you green. Green wind. Green branches. The ship out on the sea and the horse on the mountain. With the shade around her waist

Y que yo me la llevé al río creyendo que era mozuela, pero tenía marido. Fue la noche de Santiago y casi por compromiso. Se apagaron los

Antonio Torres Heredia, hijo y nieto de Camborios, con una vara de mimbre va a Sevilla a ver los toros. Moreno de verde luna anda despacio y

Voces de muerte sonaron cerca del Guadalquivir. Voces antiguas que cercan voz de clavel varonil. Les clavó sobre las botas mordiscos de

Federico García Lorca was born in Fuente Vaqueros, Granada on the 5th of June, 1898 and died the 19th of August, 1936. His life spanned the years

Sonnet of the Sweet Complaint Never let me lose the marvel of your statue-like eyes, or the accent the solitary rose of your breath

The Faithless Wife So I took her to the river believing she was a maiden, but she already had a husband. It was on St. James night and

Es verlangte die Rose nicht nach dem Morgenrot: an ihrem Zweig fast unsterblich, verlangte sie nach Metamorphose. Es verlangte die Rose weder

In the parched path I have seen the good lizard (one drop of crocodile) meditating. With his green frock-coat of an abbot of the devil,