Stam liniștită și eram copac în pădure, Adevărul știindu-li-l celor nevăzute înainte; Lui Dafne și crengii de laur Bătrânei perechi ce ospătat-a

Arsenic verde pe-o pânză ca albușul de ou, Fragi zdrobiți! Haide, hai să ne-ospătăm ochii! (traducere de Ion Caraion)

- după Rihaku, secolul 8 al erei noastre - Corabia asta-i din lemn de șato, și copastiile din lemn de magnolie, Muzicanți cu flaute-n

Stă-ntr-însa Evanoe, O casă durată nu de mână-omenească, Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit

(...) Ed ascoltando al leggier mormorio la mine-n cort răsăriră noi agerimi de ochi ori de spirit ori de ipostază, doar ce-ascunde

Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căile Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. Am privit la Doamna Vieții, Eu, chiar eu, ce zbor alături de

Așa că dintre degetele mele țâșnesc vițele Și-albinele de polen îngreunate Se mișcă-alene printre lăstari: sfrr-sfrr-fâr-parcă toarce mâța, Și

...................... Îmi zboară frunzele toamnei din mână agitante calescemus... și vântul se răcește a toamnă Lux in

Dă-o-ncolo, Robert Browning, nu poate fi decât unul \"Sordello\". Dar Sordello, și Sordello-al meu? Lo Sordels si fo di Mantovana. So-șu prin

Luini în porțelan! Pianul cu coadă Scoate-un protest profan Cu-ascuțit glas clar. Orbitor cap răsare Din rochia galben-aurie Ca Anadyomene-n

Răcoroasă ca palidele, jilavele petale de lăcrămioare dormea lângă mine în zori.

Petalele cad în fântână, portocalii petale de trandafiri, Culoarea lor se-nchearbă de piatră. (traducere de Ion Caraion)

Oraș al meu, dragule, albule! O, zveltule, Ascultă! Ascultă-mă, și-ți voi da un suflet. Ia aminte la mine, dulce din fluier zicând. Acum știu

Un prunc brun, gras, șezând pe-un lotus. Iar tu te veseleai și râdeai Cu-un râs nu din lumea aceasta. Bun lucru-i să te bălăcești în apă Iar

Și s-a trezit lîngă mine în zori Răcoroasă și proaspătă Ca petalele lăcrămioarei.

Petalele cad în fîntînă, Frunzele rozei veștejite-n oranj, Ocrul lor sună clinchet pe piatră.

Pentru Nunta din Cana Galileei Ochi întunecați, O femeia visurilor mele, Cu sandale de fildeș, Nu este alta ca tine printre dansatoare, Nici

Apariția acestor chipuri în mulțime: Petale pe o creangă jilava, neagră. Traducere de Petre Stoica

Tre spirito mi si fecero incontro e mi trassero in disparte in un luogo dove i rami d\'ulivo giacevano spogli al suolo: pallida strage sotto una

Golden rose the house, in the portal I saw thee, a marvel, carven in subtle stuff, a portent. Life died down in the lamp and flickered, caught at

Venivi innanzi uscendo dalla notte recavi fiori in mano, ora uscirai da una folla confusa, da un tumulto di parole intorno a te. Io che ti

And the days are not full enough And the nights are not full enough And life slips by like a field mouse Not shaking the grass

Kung walked by the dynastic temple and into the cedar grove, and then out by the lower river, And with him Khieu Tchi and Tian the low

For God, our God is a gallant foe That playeth behind the veil. I have loved my God as a child at heart That seeketh deep bosoms for rest, I