Bătuse vântul ca un om trudit
de Emily Dickinson(2009)
1 min lectură
Mediu
Bătuse vântul ca un om trudit
La geam; și, ca o gazdă, eu
Să-i spun \"Poftim - am îndrăznit -
Aici, în cuibul meu\".
Acestui oaspăt ager
Un scaun să-i fi dat
Nu se putea, cum nici
Văzduhului un pat;
Nici trup n-avea, să-l ții,
Iar vocea lui părea
Un roi de colibri
Pulsând deasupra ta.
Era ca un talaz;
Din degete, fugar,
Isca un cânt vibrând
Cum sună un cleștar.
A dat târcoale-n zbor,
Bătu în ușă iar,
Sfios - zorit acum -
Și singură-am rămas.