Dinu Flămând

Face pași mari spre o lizieră interioară unde șoapte de acacia îi arunca în păr ultimele reflexe de soare marin - levitează prin apele

Cu mari vărsări de frunze ne vărsăm, orașul urcă-n ceață prin ecluze, din zi in zi iubitei cuvenite nervuri de frunze-i tremură pe buze. De

iar din zdrențele visului aduse la țărm de furia mării în timpul somnului puține mai rămân până la trezire să-l îmbrăcăm pe cel înecat bănuit

Ce tot afirmă lângă drum ovăzul cu da și da lin aplecându-și spice și mustăcind prin fața mea când trec? Se vălurește pus pe temenele cu da

Un S întors, îl știu, un S întors tăiai un S și-n grinzile de casă și crucea parcă o făceai întoarsă o singură mișcare: frunte...umăr pe

cu o risipă de gesturi tragice toată noaptea copacii și-au smuls crengile forțele vorbeau în întuneric un dialect de sibile bete fumurile de

Întâi apăru Hamlet aristotelicul în urma lui se ivi Yorick mai șters, Yorick venea cu stringenta logică a tenebrelor ducând pe țeastă un Hamlet

Vagonul pe linia moartă, se dă film deseară Fanfan la Tulipe, cu bătaie, țăranii asudă(nu fumați că face explozie!) și jurnal agrar înainte. Se

Ziua duhnește în bălării... dis-de-dimineață te întorci cu borcanele de iaurt; de îndată ce îmi vorbești naști un cosmos meschin: ratele de

iar singura vizibilitate a timpului era vântul prin ramurile de afară aducea uneori cu degete de copil zgomotul râului dinspre arini treceau

mai sigur viitor decât locul meu pe un scaun la tejgheaua barului \"l\'Avenir\" de pe Bulevardul Circular al Parisului nu cred să pot avea în

În timp ce-mi schimb cămașa murdară, în timp ce-mi mestec necazul acrit, în timp ce mormăi și se sperie păianjenul de pe galerie, în timp ce

Despărțindu-ne, îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță; iată, mă cuprinde o epidemie de seară, boală de piele a

Umblăm pe dealuri verzi, prin grădini deprinși cu mersul peste cîmpuri, liceeni de la țară. Ne scoate iarba din minți duminica, în preajma

Sufletul presimțea o iarnă adîncă, fulgera însă în cer, e o vară bolnavă, soarele galben se scurge pe ziduri vorbele tale-mi aduc o durere

Ceea ce tu, în nopți lungi când dormi pe norul insomniei mele, nu vezi, ceea ce nu poți atinge cu șoldul fierbinte ieșit ca o piatră din

Om ieșind din somn în refracția realului în ziua din nou agresivă; m-ați chemat voi, agenți ai bilanțului? iată în grădină sânge și pene smulse pe

Ea îmi simte căldura trupului de departe, ea știe diagrama biocurenților, ea cunoaște compoziția solului de sub unghii ar putea să-mi ia în gheare