Dimitrie Bolintineanu›Poezii

Pe o stinca neagra, intr-un vechi castel, Unde cura-n vale un râu mititel, Plinge si suspina tinara domnita Dulce si suava ca o garofita, Căci în

Pe cimpia turzii, pe un verde plai, Tabara ostirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gindeste: Fericirea tarii inima-i rapeste. Are-o

I Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt; Când buha se plânge prin triste suspine; Când răii fac planuri cum

Ca robul ce cântă amar în robie, Cu lanțul de brațe, un aer duios, Ca râul ce geme de rea vijelie, Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros. Un

Trâmbița răsună sus pe coasta verde; Armia lui Þepeș printre brazi se pierde. - \"Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu mâna-i pașa

Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese,

De–aș fi pașă sau vizir, N-aș avea sileaf de fir, Nici seraiul de granit Cu pridvorul aurit; Nici bogate caicele, Nici eunuci

Într-o monastire din trecut rămasă, În domneasca sală se întinde masă. Misail prezidă ast banchet voios Și în timpul mesei zice dureros: -

- \"Dragul dulce-al vieței mele La oaste s-a dus, Și de-atuncea soare, stele, Toate au apus! Mâna mea l-a lui plecare Calu-i

Fost-a când în noapte aurora luce, Când se luptă omul cu adâncu-i chin, Pe atunci când somnul, mincinos și dulce, Curmă-al său suspin. Ea era

Domnul Mavrogheni pleacă cu oștire Și, chemând boierii, zice cu mărire: - \"Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă

De la lungi războaie, Mihai cu mărire Intră-n capitală cu a lui oștire. El se urcă-n tronu-i mândru ocolit. Cei ce au puterea astfel i-au

Tu, din a cărui liră s-exală-etern și lin Un cânt suav și dulce ca fumul după crin; Tu, ce când lași pe harpă-ți o mână fugătoare, Tragi

Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut; În care sub cununa-i se-nalță palmierul Și pare că sprijină