Mustrare postumă
de Charles-Pierre Baudelaire(2009)
1 min lectură
Mediu
Când vei dormi de-a pururi, frumoasa mea cea brună,
Într-un mormânt de piatră și marmură lucioasă,
Având drept pat de-odihnă, și-n loc de-o dulce casă,
Cavoul trist și umed și-o groapă prea-comună;
Când piatra peste pieptu-ți sfios va apăsa
Și peste șoldul moale de-o leneșă-alintare,
Și-a inimii bătaie pe veci o va curma
Oprind pe totdeauna nebuna-ți alergare;
Mormântul, confident în visu-mi nesfârșit,
- El care pe poet întruna îl iubește,
În nopți de insomnie îți va vorbi șoptit:
,,Nebună curtezană, la ce-ți mai folosește
Că ceea ce plâng morții, tu n-ai vrut să-nțelegi?\'\'
Și drept mustrare, viermii te-or roade ani întregi.