o amintire
de Cesare Pavese(2009)
1 min lectură
Mediu
Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă
în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis,
se risipește dimineața și rămâne doar ea.
Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă,
ar părea uimită. Doar obrajii zâmbesc
mereu.
Nici zilele nu se adună
pe chipul ei, ca să-i schimbe zâmbetul ușor
ce se răsfrânge peste lucruri. Cu aprigă fermitate
face orice lucru, dar pare de fiecare dată că-i prima oară;
și totuși trăiește fiecare clipă. Se dezvăluie
trupul ei puternic, privirea reculeasă,
în vocea tainică și oarecum răgușită: o voce
de bărbat obosit. Și nici o oboseală n-o atinge.
Dacă-i privești fix gura, închide ochii pe jumătate
în așteptare: nimeni nu poate îndrăzni o nesăbuință.
Mulți bărbați îi cunosc zâmbetul ambiguu
sau încruntarea neașteptată. Dacă a existat un bărbat
s-o știe cum geme, umilită de dragoste,
plătește zi de zi, neștiind despre ea
pentru cine trăiește ziua de azi.
Zâmbește singură
zâmbetul cel mai ambiguu
mergînd pe stradă.
[octombrie 1935]
din volumul \"Lavorare stanca\" (\"Munca obosește\")
Cesare Pavese - Poezii
Edit. Humanitas 2008
Non c’è uomo che giunga a lasciare una traccia
su costei. Quant’è stato dilegua in un sogno
come via in un mattino, e non resta che lei.
Se non fosse la fronte sfiorata da un attimo,
sembrerebbe stupita. Sorridon le guance
ogni volta.
Nemmeno s’ammassano i giorni
sul suo viso, a mutare il sorriso leggero
che s’irradia alle cose. Con dura fermezza
fa ogni cosa, ma sembra ogni volta la prima;
pure vive fin l’ultimo istante. Si schiude
il suo solido corpo, il suo sguardo raccolto,
a una voce sommessa e un po’ rauca: una voce
d’uomo stanco. E nessuna stanchezza la tocca.
A fissarle la bocca, socchiude lo sguardo
in attesa: nessuno può osare uno scatto.
Molti uomini sanno il suo ambiguo sorriso
o la ruga improvvisa. Se quell’uomo c’è stato
che la sa mugolante, umiliata d’amore,
paga giorno per giorno, ignorando di lei
per chi viva quest’oggi.
Sorride da sola
il sorriso piú ambiguo camminando per strada.
[ottobre 1935]
Cesare Pavese – \"Lavorare stanca\"