Cesare Pavese›Poezii

Stupefatto del mondo mi giunse un\'età che tiravo gran pugni nell\'aria e piangevo da solo. Ascoltare i discorsi di uomini e donne non sapendo

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis, se risipește dimineața și rămâne doar ea. Dacă

Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate, din pragul casei în soarele molcuț privește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului. Pe

Moartea va veni și va avea ochii tăi, această moarte care ne întovărășește de dimineața până seară, fără somn, surdă ca o veche părere de rău sau

Tu che non sai e splendi di tanta poesia o dona che fiorisci sopra la mia agonia, fa ch\'io risorga un giorno. O tu che sei passata nel

Anche tu sei l\'amore. Sei di sangue e di terra come gli altri. Cammini come chi non si stacca dalla porta di casa. Guardi come chi attende e

Verrà la morte e avrà i tuoi occhi- questa morte che ci accompagna dal mattino alla sera, insonne, sorda, come un vecchio rimorso o un vizio