Cesar Abraham Vallejo›Poezii

toti au murit. a murit donia Antonia, ragusita, care facea piine ieftina in oras. a murit preotul Santiago, cel caruia-i placea sa-l salute

Demult, în noaptea de septembrie, tu cu mine-atât de bună-ai fost… că m-a durut ! Eu nu știu ce-a urmat ; vezi de aceea nu trebuia să fii atât de

si, spre nefericire, durerea creste-n lume cu fiecare clipa, creste cu treizeci de minute pe secunda, pas cu pas, si natura durerii este durere de

E un păianjen enorm care nu mai pleacă din loc; un păianjen incolor, al cărui corp - numai cap și abdomen - sângerează. Azi l-am privit

Exista oameni atit de nefericiti, ca nici macar n-au trup ; pe masura lui pletele cad, citeva degete, dezvaluindu-le imensul zbucium ; viata e pe

În după-amiaza asta plouă ca niciodată; și nu am poftă să mai trăiesc, inima mea. După-amiaza asta e blândă. De ce să nu fie? S-a-mbrăcat în

Subes centelleante de labios y de ojeras! Por tus venas subo, como un can herido que busca el refugio de blandas aceras. Amor, en el mundo tú

Ich werde sterben in Paris, mit Wolkenbrüchen, schon heut erinnre ich mich jenes Tages. Ich werde sterben in Paris, warum auch nicht, an einem

Amada: no has querido plasmarte jamás como lo ha pensado mi divino amor. Quédate en la hostia, ciega e impalpable, como existe Dios. Si

I will die in Paris, on a rainy day, on some day I can already remember. I will die in Paris--and I don\'t step aside-- perhaps on a Thursday, as

Brother, today I sit on the brick bench outside the house, where you make a bottomless emptiness. I remember we used to play at this hour of the

Brother, today I sit on the brick bench outside the house, where you make a bottomless emptiness. I remember we used to play at this hour of the